Get all 7 ALEXANDRA USURELU releases available on Bandcamp.
Includes unlimited streaming via the free Bandcamp app, plus high-quality downloads of Supererou, Fata Care Chiar Există, Pădurea de gânduri (dysthymia) - live la TNB (2018), ȚIE (simfonic, live la Teatrul Național), Suflet, rămâi pur!, Când zâmbești, and La capătul lumii.
1. |
Teama
04:24
|
|||
Se strâng în casa mea
Mulți ca mine.
Voi fi tot așa sau voi evada?
Vor fi mulți la fel sau va fi duel?
Dar cum voi fi eu?
Poate-am să greșesc,
Fără teamă.
Dacă n-aș greși,
Nu știu cine-aș fi.
Dacă nu voi merge pe drum ocolit,
Cât voi fi iubit?
Teamă mi-e de tine, teamă.
Doar prafuri fără stea,
Aiurea-n mintea mea.
Când mi-e teamă, mi-e de mine teamă.
Și nu de altceva.
Și nu știu dacă-i bine-așa.
Dac-aș fi știut foarte bine,
Dac-aș fi crezut în orice început,
Dac-aș fi răspuns la orice apel,
Cred c-ar fi fost la fel.
Poate c-am ales foarte bine,
Nu știu să aleg
Decât ce-nțeleg.
Poate m-am temut un pic prea mult,
Dar așa am fost.
Nu știu să aleg decât ce-nțeleg
Dacă n-aș iubi...
Dacă n-aș iubi, n-aș ști cine-aș fi.
|
||||
2. |
Fata care chiar există
04:36
|
|||
Fata care chiar există
nu vrea mai nimic la schimb.
Nimic rău,
de la tine-așteaptă numai niște timp.
Niște timp din timpul tău.
Ar putea să-nceapă totul din cenușă-n zi de luni,
După vagi și-aiurea gânduri sau majorele furtuni.
S-ar putea cu vorbe simple, izvorâte dintre tâmple,
Ea cu liniște să umple anii.
Anii cei mai buni,
Dulci și stranii.
Anii cei mai lungi,
Dulce să ți-i strângi.
S-ar putea ca prea departe
Să o cauți și prin fum,
Fum de minte ne-mpăcată
Cu iubire-așa, oricum.
S-ar putea ca printre rânduri
Simplu, ea să-ntindă poduri
Peste ale tale iaduri.
Anii, anii cei mai buni, dulci și stranii
Cât timp n-ai iubit, încă n-au sosit.
Să-i afli în palme
și-n ochii limpeziți
că cei mai mari îndrăgostiți au fost cinstiți.
Să afle fata iubire și atât.
Iubire fără taxe sau de împrumut.
Și-ai s-o vezi cer lucitor și când noru-i opac,
Frumoasă, ca la primii fluturi de prin stomac.
Ascult-o mereu, și când stele tac, căci
Te iubesc, așa sunt eu.
|
||||
3. |
Locul meu fabulos
03:29
|
|||
Eu cânt noaptea, după ce-am să descos
Toate locurile și pe-acela frumos,
Prin care-am umblat și m-am întâmplat.
E sufletul tău locul meu fabulos.
Să ai grijă de el, e locul meu fabulos.
Eu simt omul cu gând mlăștinos
Și văd lumile-ntoarse pe dos,
De care-au fugit cei cu zâmbet pierit.
E bine găsit locul meu fabulos.
Să ai grijă de el, e locul meu fabulos.
Toate drumurile mele au dus către sufletul tău.
Dealuri după valuri eram noi,
Pașii mei prin praf de stele au dus spre tine,
Niciodată înapoi.
Eu cânt ziua, după-un vis grațios
Că lumina salvez de-ntuneric tăios.
Niciodată obscur, omul meu cu contur.
E sufletul tău locul meu fabulos.
Să ai grijă de el, e locul meu fabulos.
Eu știu când gândul cuiva zboară jos
Sau privirea se-ncurcă de zidul cel gros,
Construit când nimic nu părea biruit.
E bine găsit locul meu fabulos.
Să ai grijă de el, e locul meu fabulos.
Iar dacă printre stele-am să mă-mpiedic de-un ciot,
Am să merg mai pe sus și-am să plutesc cum am să pot,
Oricum, tot ce știm e mai nimic despre tot.
|
||||
4. |
Ușor
03:46
|
|||
Mi-a fost usor să te iubesc,
Nimic complicat și deloc prostesc.
A fost ușor,
Dar mi-a fost mai greu să te găsesc.
Era loc gol la mine-n piept,
Un post vacant pentru-un rege mai drept,
real sau concept.
Mă-ntrebam prea banal
Oare cât am s-aștept?
De la tălpi și pân’ la cer,
De la mal și pân’ la ultimul vapor,
Dinăuntru spre eter
Te iubesc.
Mi-a fost ușor, ușor, ușor.
Mi-a fost ușor să te iubesc
Să mă izbesc și-apoi să mă topesc.
A fost ușor,
Dar mi-a fost mai greu să nu greșesc.
Nevorbitul meu cuvânt,
Verbul înfrânt, rispit de vânt,
Am s-apuc să rostesc ”te iubesc”?, prea banal?
Sau mai bine să-ți cânt?
De la tălpi și pân’ la cer,
De la mal și pân’ la ultimul vapor,
Dinăuntru spre eter
Te iubesc.
Mi-a fost ușor, ușor, ușor.
Doar cu tine-a fost așa ușor.
|
||||
5. |
Suflet, rămâi pur!
03:41
|
|||
Iubire, cred c-o să plouă.
Sau poate-o să ardă focul.
Poate chiar cerul crapă
Și atunci să se scurgă norocul,
Sau poate va veni vremea celor neîntâmplate,
Sau a păcatelor toate,
Chiar dacă toate or să treacă.
Să știi că munții stau pe loc, chiar dacă pietrele iau foc.
Nisipul sub tălpi e cel mai fin doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc ce niciodată nu pleacă.
Între noi, orice-ar fi o să treacă.
Iubire, cu semnu’ întrebării de-o fi să privim totul,
Sau dacă la marginea mării să pară că nu mai e locul,
Atunci va fi vremea să punem vorbele-n teacă
Și palmă pe palmă, între noi, orice ar fi, o să treacă.
Suflet, rămâi pur!
Pe sub praf și nori de fum.
Suflet, rămâi pur!
Și te-mprăștie-mprejur!
|
||||
6. |
||||
Îți plac ție toate dramele fără rost
Încep bine toate, dar se termină prost.
Fericiți suntem altfel, mereu, alte stele sclipesc, doar singurătatea-i la fel.
Avem șanse mari să ne fie anost,
Somnambuli în bocanci, accidentații ce-am fost.
Cică aici nu e loc potrivit pentru suflet pățit.
Am să-mi fac supercosmos
Frecventabil și bun
Iubește-mă și hai cu mine
În hyperspațiul imun
Iubirea să fie doar lungă
Și iertarea, la fel.
Iubește-mă și-o să ne-ajungă
...și-o să ne-ajungă
Îmi spui că sunt ultimul lucru ce-l vezi
Înainte s-adormi, dar aștepți noi zăpezi
Și verile-s altfel, mereu, alte stele sclipesc, doar singurătatea-i la fel.
Dar diminețile au încă un rost
Pentru soldați fără post, accidentații ce-am fost.
Gânduri fără stăpâni, împărați fără chip, gânduri și nisip.
Când ești tu destul pentru tine
ajunge și pentru mine.
Și când desculți rămânem doar noi și valul târziu
e destul și e bine.
Intoxicați din când în când
Cu vin sau mâna-n păr trecând,
Iubește-mă drept, iubește-mă blând
Și-o să ne-ajungă.
|
||||
7. |
Ori de tot, ori nimic
03:14
|
|||
Lume bună, lume-albastră
Ce lăsăm în urma noastră?
E doar inimă și-un cântec lung.
Oare am dăruit destul?
Numai asta mă întreb,
Numai asta să te întrebi și tu.
Ori de tot, ori nimic
Când iubesc am să zic.
Când iubești, să înveți să spui și tu.
De pe-un nor mai mare cad mereu pe-un nor mai mic,
Niciodată out
Și-apoi mă ridic.
Lume care n-ai răbdare, lasă-mi să-ți cer iertare
Am doar inimă și-un cântec lung.
Oare dac-am mers până la capăt pe-orice drum am pornit,
Lume, să mă ierți, dac-am greșit.
Lume, apă schimbătoare,
Pe dos sufletele schimbi!
Lume surdă, lume umbră,
Nu te las eu mintea să mi-o strâmbi!
Ori de tot, ori nimic
Când iubesc am să zic.
Când iubești, să înveți să spui și tu.
De pe-un nor mai mare cad mereu pe-un nor mai mic
Niciodată out
Și-apoi mă ridic.
Zile-amare sau cu soare
Singura pierdută pare
Ziua-n care nu am mai iubit.
|
||||
8. |
Am să fiu eu casa ta
03:19
|
|||
Am să fiu eu,
Am să fiu eu casa ta.
Albă cum sunt, pe-un loc drept de pământ,
în capăt, pe strada ta.
Am să fiu eu,
Am să fiu eu casa ta.
Pe verandă, când stai,
Am să fiu evantai,
iar nopțile,
scară pân' la Rai.
Prinde-mă-n zid
și dă-mă cu var,
crengi la ferestre să-mi pui,
când vine Luna, poți să adormi,
Luna-i femeia oricui.
Intră prin zid
sau prin podea,
chiar pe fereastră, de vrei.
Când ceru-i gălbui,
Ferește, ferește!
Luna-i femeia oricui.
Am să fiu eu!
Am să fiu eu casa ta,
Albă cu foc pe sub Lună,
Loc dintr-un capăt de lume nebună.
Am să fiu eu!
|
||||
9. |
||||
După ce-am să aflu toate
Cele care-s de aflat,
După ce greșite toate gândurile-or fi plecat,
Am să uit deșert de gânduri clocotit,
Niciun gând cu tine n-am să uit.
După ce-om urca toți munții,
După ce secăm furtuni,
După ce pe neastâmpăr vom fi amândoi stăpâni,
Am să uit oricare nor la asfințit,
Niciun cer senin cu tine n-am să uit
Hei, vreau încă o zi, de vrei,
Să-mi aduc aminte și de ea.
Dă-mi încă un an, dă-mi și niște chei
Să descui prin colțurile tale goale.
După cele neiertate,
După ce vom fi simțit
Dorurile stinse toate, teamă de nestăvilit,
Am să uit orice păcat s-a isprăvit,
Dar tot ce-am iubit cu tine n-am să uit.
Și când muzicile toate
Nu se vor mai fi-nțeles,
Și când pe la răsărituri n-om mai merge așa de des,
Am să uit oricare cântec zdrăngănit,
Nicio zi din vara asta n-am să uit.
După ce pierdute timpuri
Vom ști că s-au irosit,
După ce stupide vremuri vor fi gata de topit,
Am să uit sfârșitul lumii împlinit,
Nicio zi cu tine n-am să uit.
|
||||
10. |
||||
Se dau liniștiți în carusel
O dată ea, o dată el.
Se dau amețiți în Montagne Rousse,
Acuma sunt, acum nu-s.
Eram fericiți, dar nu știam încă,
Totuna, iubeam sau fugeam,
Nopți și zile când iubirea se aruncă,
Beție și cer respiram.
Eram fericiți, dar nu știam încă,
Totuna, iubeam sau fugeam,
Nopți și zile când iubirea se aruncă,
Beție și cer respiram… departe de oameni.
Fericirea lor e ca o joacă
Odată vine, odată pleacă,
Pe un zmeu lasă lumea în urmă,
Unu-i pe sârmă, altu-i pe cârmă.
Se dau liniștiți în carusel
Un pinguin ... și-un violoncel
- Suflete, suflete, spune-mi ce vrei să faci,
că se sfârșește lumea!
- Stai că știu, stai că știu!
Dar mai vreau puțin să fiu
Pinguinul ce dansează pe-ultima banchiză.
Eram fericiți, dar nu știam încă,
Totuna, iubeam sau fugeam,
Nopți și zile când iubirea se aruncă,
Beție și cer respiram.
Eram fericiți, dar nu știam încă,
Totuna, muream sau iubeam,
Aripi agățate-n ultima stâncă…
Totuna, plonjam, decolam
… departe de oameni.
|
||||
11. |
Rămâi gândul cel dintâi
03:51
|
|||
Rămâi gândul cel dintâi
Și-argintul din ochii căprui.
Rămâi zmeul care nu-i,
Pierdut printre nori albăstrui.
Rămâi cartea-nchisă
Nimănui promisă, îmbrăcată-n praf de stele.
Ești fum
Dintr-un foc de suflet bun,
Ce îneacă toate visurile-n jur.
Ești orb,
La-ntâmplare tai pe cord,
La-ntâmplare fugi spre foc și clar obscur.
Rămâi unu și nu doi,
Zmeu care tulbură ploi.
Te-ai dus unde-oceanele s-au scurs,
Unde râuri curg în sus.
Ești praful ce s-a strâns
Și zidul care-a plâns, și zidul care-a plâns.
|
||||
12. |
||||
M-alint sau mă frământ,
M-arăt sau mă ascund,
O Luna Park acum e mintea mea.
Cum am făcut mereu,
Mă pierd, atunci, și eu.
Probabil, nici nu am de-ales.
E poate-un înțeles
Sau un subînțeles,
Mă înfășoară-o stare foarte blue.
Cum am făcut mereu,
Sunt blue, atunci, și eu
Oprește-mă din toate tu.
Cristalin
E gândul dulce-albastru,
Care zboară către sud.
Plutim atât de bine.
Cristalin
E gândul tău cuminte,
Care-aleargă înspre nord.
Te-aștept într-un fiord.
În mine-i estival
Afară, hibernal
Poate-i o glumă dulce-a nu știu cui.
Cum am făcut mereu,
Glumesc, atunci, și eu,
Cumva, fiind a nimănui…
|
||||
13. |
Mă adun, cu tine mă adun
03:24
|
|||
Am să-mi amintesc
Doar de cei ca mine
Am să-mi amintesc
Doar ce-a fost mai bun.
Am să povestesc
Tuturor ca mine
Și-am să-i mulțumesc
Pe cei ce-i iubesc.
Am să uit suspine, temeri și toxine
Gânduri clandestine, inimi de taifun.
Mulțumesc! cu tine am să mă adun.
Mă adun, cu tine mă adun.
Cu voi am să-mpart
Clipele divine,
Cu voi am să-mi cânt vânarea de vânt.
Dau cântec și raze,
Iubire și fraze,
N-aștept mai nimic,
Doar iubire.
un pic.
Am să uit străine, strâmbe figurine,
Gânduri levantine, inimi de taifun.
Mulțumesc! cu tine am să mă adun.
Mă adun, cu tine mă adun.
Ta-ra-ra-ra-ra-ra…
Mulțumesc! cu tine am să mă adun.
Mă adun, cu tine mă adun.
Ta-ra-ra-ra-ra-ra…
Mulțumesc, vouă, celor fără de meschin!
Mă înclin, spre voi eu mă înclin.
|
||||
14. |
Baladă pentru o minune
02:55
|
|||
Te așteptam, bine-ai venit!
Te cunoșteam, chiar dacă noi nu ne-am mai întâlnit.
Nu mai credeam în vorbe mari,
Cum nu mai credeam că tu, vreodată, o să apari.
Mi-a fost de-ajuns o clipă să te știu.
O viață și ceva lângă tine vreau să fiu.
Toată dragostea din lume,
Geloasă pe noi doi,
Mă-ntreabă de-al tău nume.
Pe străzi fugim ca doi nebuni,
Cele mai simple lucruri pentru noi sunt minuni.
Și îți vorbesc, și îmi vorbești, și adormim frumos, spunându-ne povești.
Îți mulțumesc că, în sfârșit, ziua de mâine este un loc mult mai fericit.
Ce dor mi-era să te-ntâlnesc,
Ce dor mi-era să spun pe bune ”Te iubesc!”.
|
||||
15. |
||||
Fata care chiar există
nu vrea mai nimic la schimb.
Nimic rău,
de la tine-așteaptă numai niște timp.
Niște timp din timpul tău.
Ar putea să-nceapă totul din cenușă-n zi de luni,
După vagi și-aiurea gânduri sau majorele furtuni.
S-ar putea cu vorbe simple, izvorâte dintre tâmple,
Ea cu liniște să umple anii.
Anii cei mai buni,
Dulci și stranii.
Anii cei mai lungi,
Dulce să ți-i strângi.
S-ar putea ca prea departe
Să o cauți și prin fum,
Fum de minte ne-mpăcată
Cu iubire-așa, oricum.
S-ar putea ca printre rânduri
Simplu, ea să-ntindă poduri
Peste ale tale iaduri.
Anii, anii cei mai buni, dulci și stranii
Cât timp n-ai iubit, încă n-au sosit.
Să-i afli în palme
și-n ochii limpeziți
că cei mai mari îndrăgostiți au fost cinstiți.
Să afle fata iubire și atât.
Iubire fără taxe sau de împrumut.
|
Streaming and Download help
If you like ALEXANDRA USURELU, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp